Codul muncii se va modifica în sensul majorării termenului în care pot fi formulate cererile de soluționare a unui conflict de muncă, atunci când este vorba despre decizii unilaterale ale angajatorilor.

Astfel, prin Proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative privind raporturile de muncă, ce a fost adoptat marți la Senat și care se îndreaptă acum spre votul decisiv al Camerei Deputaților, membrii Parlamentului vor să modifice legislația muncii, astfel încât termenul de contestare a unei măsuri de modificare unilaterală a raportului de muncă să se mărească.

În prezent, Codul muncii prevede un termen de 30 de zile de contestare a unei măsuri de modificare unilaterală a raportului juridic de muncă, termen care începe să curgă de la momentul comunicării deciziei unilaterale a angajatorului, de unde se desprinde concluzia că textul de lege vizează exclusiv situația modificării raportului juridic de muncă de către angajator, iar Legea nr. 62/2011 prevede un termen de 45 de zile de contestare a aceleiași măsuri, termen care începe să curgă de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă.

Potrivit proiectului, termenul ar urma să se majoreze de la 30 de zile la 45 de zile calendaristice. Așa cum am menționat deja, legislația stabilește că termenul se calculează „de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă”.

     Totodată, proiectul stabilește și modificarea Legii 62/2011 a dialogului social, prin abrogarea unei prevederi a acesteia, eliminând astfel o neconcordanță existentă în prezent între termenele din această lege și cele din Codul muncii pentru contestarea modificării unilaterale a raporturilor de muncă.

     Așa cum apare în nota de fundamentare a proiectului, acum există „o suprapunere cvasi-totală între situația reglementată de Codul muncii, dreptul comun în materie, privind termenul de contestare a modificărilor unilaterale ale raportului de muncă și momentul de la care începe să curgă acest termen și reglementarea din art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social”.

     În forma inițială a proiectului, noul termen ar fi trebuit să nu se aplice și în cazul măsurilor unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani, despre care persoana interesată a luat la cunoștință înainte de intrarea sa în vigoare. Totuși, această condiționare nu va mai fi valabilă, deoarece, în varianta votată de membrii Senatului, proiectul nu mai conține articolul care o stabilea.

     Trebuie reținut însă că, în prezent, proiectul de lege nu se aplică, fiind necesar să treacă și de Camera Deputaților, iar mai apoi să fie promulgat  și publicat în Monitorul Oficial pentru a intra în vigoare.