Prin Decizia nr. 2 din 31 ianuarie 2022 referitoare la interpretarea şi aplicarea unitară a dispozițiilor art. 416 alin. (1) din Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial nr. 256 din 16 martie 2022, Înalta Curte de Casație şi Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj.

Problema de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație şi Justiție vizează, pe de o parte, dacă în urma suspendării judecății dispuse în temeiul prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, până la pronunțarea de către CJUE a unei hotărâri preliminare, ca urmare a solicitării unei alte instanțe naționale sau a unei instanțe dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, neurmată de formularea de către partea interesată a unei cereri de reluare a judecății, înainte de împlinirea unui termen de 6 luni calculat de la data pronunțării hotărârii CJUE, se poate sau nu constata perimarea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac, iar pe de altă parte, dacă în această situație de suspendare facultativă a judecății instanța este obligată să reia din oficiu judecata, după pronunțarea hotărârii CJUE, chiar dacă partea interesată nu a formulat, mai înainte de împlinirea termenului de perimare, o cerere de redeschidere a procesului.

Reamintim că, potrivit Codului de procedură civilă, cazurile de suspendare facultativă a judecății sunt:

• când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți;
• când, într-o cauză similară, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o cerere de decizie preliminară;
• când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel;
• în alte cazuri prevăzute de lege.

    Perimarea reprezintă acea sancțiune care se impune a fi aplicată în cazurile în care nu se respectă cerința continuității între actele de procedură, având ca efect stingerea procesului civil în faza în care acesta se găsește (judecată sau executare silită), din cauza rămânerii în nelucrare din vina părții, un anumit timp prevăzut de lege.

    În practica judiciară, într-o primă orientare jurisprudențială s-a apreciat că, în situația suspendării judecății în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, până la pronunțarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a unei hotărâri preliminare, ca urmare a solicitării unei alte instanțe naționale sau a unei instanțe dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, suntem în prezența unui caz de reluare din oficiu a judecării cauzei.

    Acest lucru se datorează faptului că însuși Codul de procedură civilă prevede că nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.

    Într-o altă orientare jurisprudențială s-a apreciat că suntem în prezența unui caz de suspendare facultativă a judecății, dintre cele reglementate de art. 413 din Codul de procedură civilă, iar în cazul tuturor acestor ipoteze judecata se reia doar la solicitarea expresă a părții interesate, printr-o cerere de repunere pe rol adresată instanței.

    Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a decis că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispozițiilor art. 416 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul suspendării facultative, dispuse de instanță în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă până la pronunțarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a unei hotărâri preliminare, ca urmare a solicitării unei alte instanțe naționale sau a unei instanțe dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, nu intervine perimarea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac, în ipoteza în care partea interesată nu solicită repunerea cauzei pe rol în termen de 6 luni de la data pronunțării hotărârii preliminare de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, instanța de judecată fiind obligată să dispună din oficiu reluarea judecării procesului.

Decizia poate fi consultată AICI!