Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit marți, 21 decembrie 2021, că supremația dreptului Uniunii impune ca judecătorii naționali să aibă puterea să lase neaplicată o decizie a unei curți constituționale care este contrară acestui drept, în special fără a fi expuși riscului de a le fi angajată răspunderea disciplinară.

Așadar, deciziile date de CJUE trebuie aplicate cu prioritate, de către instanțele judecătorești naționale, atunci când există hotărâri contradictorii date de Curtea Constituțională a României.

Cu alte cuvinte, judecătorii care refuză să aplice o decizie CCR pentru că acest lucru ar fi contrar celor stabilite de CJUE nu pot risca să fie sancționați disciplinar.

Acest lucru constituie o noutate în contextul în care, potrivit dispozițiilor Constituției României, deciziile date de CCR sunt obligatorii pentru instanțele judecătorești de la data publicării lor în Monitorul Oficial. Totodată, Legea nr. 303 din 28 iunie 2004 prevede că nerespectarea deciziilor CCR se numără printre abaterile pentru care judecătorii pot fi sancționați disciplinar.

Concret, în cauză s-a ridicat problema dacă aplicarea jurisprudenței rezultate din diferite decizii ale Curții Constituționale a României, referitoare la normele de procedură penală aplicabile în materie de fraudă și de corupție, este susceptibilă să încalce dreptul Uniunii, în special dispozițiile acestui drept care urmăresc protejarea intereselor financiare ale Uniunii, garanția de independență a judecătorilor și valoarea statului de drept, precum și principiul supremației dreptului Uniunii.

   CJUE, reunită în Marea Cameră, a confirmat jurisprudența sa rezultată dintr-o hotărâre anterioară, potrivit căreia MCV (Mecanismul de Cooperare şi Verificare instituit prin Decizia 2006/928/CE cu ocazia aderării României la Uniune) este obligatoriu în toate elementele sale pentru România.

   Dreptul Uniunii se opune aplicării unei jurisprudențe a Curții Constituționale care conduce la anularea hotărârilor pronunțate de completuri de judecată nelegal compuse, în măsura în care aceasta, coroborată cu dispozițiile naționale în materie de prescripție, creează un risc sistemic de impunitate a faptelor care constituie infracțiuni grave de fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de corupție.

   Cu privire la garanția de independență de judecătorilor, CJUE a statuat că dreptul Uniunii nu se opune ca deciziile Curții Constituționale să fie obligatorii pentru instanțele de drept comun, cu condiția ca independența acestei curți, în special față de puterile legislativă și executivă, să fie garantată.

   În schimb, acest drept se opune ca răspunderea disciplinară a judecătorilor naționali să fie angajată prin orice nerespectare a unor asemenea decizii.

   Mai mult, CJUE reafirmă supremația dreptului Uniunii. Astfel, principiul supremației dreptului Uniunii se opune ca instanțele naționale să nu poată, cu riscul aplicării unor sancțiuni disciplinare, să lase neaplicate deciziile Curții Constituționale contrare dreptului Uniunii.

Detalii legate de hotărârea CJUE se pot accesa AICI.